Ce frumos e sa te indragostesti. Cred ca am trecut prin asta de 'nspe mii de ori in cei 20 de ani ai mei. Si totusi, dragostea doare. Trist dar, asa e. Ma rog, poate unii din voi nu sunt de acord. Dar eu vorbesc, si am vorbit mereu, doar in cazul meu. De ce doare?! Am sa va spun in randurile ce urmeaza.
Prima dragoste, ca sa zic asa, deoarece nu era reciproca( si niciuna din " iubirile " celor 20 de ani ai mei nu a fost reciproca), era o fata frumoasa, inteligenta si, dupa parerea mea, mult mai matura decat mine la mentalitate( asta e...nu doresc sa cresc prea repede :D ). Era bruneta, ca si mine, cu ochii caprui, tot ca si mine ;)) , si locuia, se pare, in apropiere de zona in care locuiesc eu in prezent. Am cunoscut- o la facultate( imi era colega de grupa si a ajuns sa- mi fie si o buna amica). Cum e si normal pentru mine( caci ma indragostesc foarte repede, din nefericire) m- am indragostit de ea. Insa, spre infinitul meu regret, am suparat- o de cateva ori, neintentionat, desigur.
Ce urasc cel mai mult la dragoste este gelozia ce o acompaniaza in unele cazuri. Trebuie sa spun ca m- am lasat condus, in cazul acestei domnisoare, de gelozie si era sa pierd inca un prieten( caci prietenia ei sigur am pierdut- o). Nu voi detalia dar tot ce trebuie sa stiti este ca ea acuma se afla pe alt continent si, probabil, nu o sa ne mai vedem niciodata.
Nu voi face aceasta postare sa fie siropoasa si trista( in cazul in care nu este deja asa). Voi spune doar ca nu am uitat- o pe acea domnisoara si am sa incerc sa nu o uit niciodata. Nici pe ea, nici sentimentele pe care le- am avut, si le mai am si acum, fata de ea.
Din pricina disparitiei primei domnisoare din viata mea, am ajuns sa ma indragostesc de o a doua domnisoara. Mai precis, de prietena ei cea mai buna si tot o amica de a mea. Toate bune si frumoase pana cand ea isi gaseste un iubit( daca ar fi avut iubit inainte de a ma indragosti eu de ea ar fi fost perfect dar era necesar ca viata sa isi mai bata joc de mine inca odata). Cred ca nu are rost sa spun mai multe devreme ce nu s- a mai intamplat nimic in legatura cu ea.
Si, ca sa va spun ce e si cu titlul acela ciudat, a aparut, logic, o a treia domnisoara. E vorba de o fata, din anul 1 la mine la facultate( eu sunt in prezent anul 2), pe care am insotit- o asta vara cu scopul de a o ajuta sa se inscrie mai usor. Ca si in primul caz, e frumoasa, inteligenta, amuzanta. Inca nu am petrecut destul timp cu ea ca sa imi dau seama ce fel de mentalitate are dar sunt sigur ca e destul de matura " acolo sus ". Ce mai am in comun cu ea? Si ea e tot bruneta, cu ochi caprui. As fi preferat sa nu ma indragostesc de o a treia fata dar, din nefericire, nu pot sa- mi controlez sentimentele( si nici nu sunt sigur ca vreau).
Nu stiu daca v- am expus destul de bine de ce pentru mine dragostea e un blestem si un chin dar, sincer, nici nu imi pasa daca am facut- o sau nu pentru ca, pana la urma, e blogul meu si scriu ce vreau si cum vreau pe el. Si, legat de faptul ca nu pot si nu vreau sa imi controlez sentimentele: ce ar fi daca toti am putea sa le controlam si sa le " activam si dezactivam " dupa bunul plac?! Va spun eu ce ar fi. Am fi toti niste roboti. Deja avem multe specimene de copii si adolescenti dependenti de Internet si calculator. Chiar vrem sa fim roboti 100%? Eu unul prefer sa fiu om( caci zeu sau nemuritor nu poate fi nimeni). Daca dragostea imi va da numai tristete, asa sa fie. Prefer sa ma las dus de val decat sa ma opun lui. Caci oricat de dur si rece ai fi, atunci cand te indragostesti, e inutil sa negi ca nu ai patit- o sau sa incerci sa scapi de acest sentiment( credeti- ma, am incercat deja).
