miercuri, 11 ianuarie 2012

Carpe diem...



" Istoria e stiinta faptelor care nu se repeta." (Paul Valery)

Intr- adevar, niciun fapt sau lucru nu se repeta vreodata caci fiecare actiune, lucru, persoana e unic(a ) prin insusirile sale si faptele sale. Si, de ce am vrea ca trecutul sa se repete vreodata? Doar " cei ce nu-şi pot aminti trecutul, sunt condamnaţi să-l repete"( George Santayana). Sunt sigur ca multi dintre voi ati mai auzit acest citat intr- o forma sau alta. Si sunt tot atat de sigur ca v- ati dat deja seama ca se refera la greselile noastre de- a lungul timpului. Dar, ce faci atunci cand trecutul tau are si momente frumoase? Si ce faci cand ai fi dispus sa- ti dai la schimb prezentul pentru inca o zi in acele momente ale trecutului tau? Probabil veti crede ca sunt nebun sau prost dar, unele din momentele mele frumoase( cele mai importante de pana acum, parerea mea) se refera la o iesire la un suc cu o anumita prietena, o scurta drumetie( tot cu ea, da), cateva zile de nastere etc. Ma rog, chestii care pentru unii din voi pot suna ca niste lucruri ordinare. Ei bine, o alta vorba inteleapta spune: " Nu conteaza unde si cand esti ci cu cine esti."

Sunt total de acord cu acea vorba. Si regret faptul ca nu am profitat din plin de acele momente. S- ar fi schimbat ceva in viata mea acum daca le dedicam acelor momente mai multa pasiune, mai multa atentie? Nu stiu si nu voi sti niciodata.

Asa ca, stimate domnule George Santayana, eu imi cunosc trecutul si vreau sa il repet. Din nefericire, nu se poate.

In incheiere, as vrea sa aduc un sfat pentru cei care vor citi aceasta postare( daca o va citi cineva vreodata). Sunt sigur ca ati remarcat macar titlul postarii si ca ati mai auzit si de acea faimoasa expresie latina( inseamna " Traieste clipa", pentru necunoscatori). Deci, in speranta ca nu va veti uita momentele frumoase ale trecutului vostru, eu va sfatuiesc sa le traiti la maxim pe cele din prezent. Nu stiti niciodata cand nu veti mai avea sansa sa le repetati sau cand, Doamne fereste, persoana alaturi de care le petreceti va ramane doar o amintire placuta in viata voastra. In fine, ca sa concluzionez, si sa evit o greseala gramaticala, ma voi adresa cititorului( deci, unei singure persoane): Carpe diem, mon ami! Carpe diem!


duminică, 1 ianuarie 2012

La Multi Ani, 2012...


" Bun venit la inceputul sfarsitului!", declara o stire pe un canal tv in ultima luna a anului deja trecut. Nu stiu cum s- a sfarsit anul trecut si cum a inceput cel prezent pentru unii insa, pentru mine, ambele s- au sfarsit si, au inceput, respectiv, prost.

Stiu ca nu va intereseaza dar, asa cum am mentionat in postarea anterioara, e blogul meu si postez pe el ce vreau, cum vreau si cand vreau :P

Asa ca, am sa va povestesc si voua de ce anul trecut s- a sfarsit prost pentru mine iar cel prezent a inceput si mai prost.

In primul rand, " petrecerea " de Revelion. Eu, personal, o planuisem inca din luna Noiembrie. Insa, cum pentru o petrecere e nevoie de mai multe persoane, nu a depins numai de mine. Ca sa scap de cateva informatii inutile: nicio fata din cele invitate nu a putut, sau, nu a vrut sa ne onoreze pe mine si colegii/ prietenii mei cu prezenta ei( probabil am un afis pe frunte pe care scrie " Evitati- ma! ").

Apoi, " localul "- Am plecat de la ideea sa il fac la un apartament. Din dorinta de a evita o cearta cu parintii, am fost nevoit sa schimb locatia la mine acasa. Iarasi, din dorinta de a nu imi deranja parintii in aceasta " minunata " seara, am acceptat sa fac Revelionul la apartamentul unuia din prieteni.

Pasul 3: Petrecerea in sine- Nu spun ca nu a fost frumos. Intr- adevar, m- am distrat. Insa, ar fi fost mai frumos daca am fi avut si niste fete( de preferat, dragele noastre colege) alaturi de noi. Dar, fiecare cum poate si cum vrea.

Pasul 4: Sosirea acasa- Ajuns acasa si, surprinzator, eram treaz nu " trotilat ", m- am gandit sa intru pe mess si pe un site de socializare ca sa vad cum au petrecut dragii mei colegi si prieteni Revelionul. Cine a citit postarea anterioara va sti la cine ma refer in randurile urmatoare.

Observ, intr- un coltisor al paginii site- ului, numele uneia din " dorintele inimii mele ". Desigur, am fost sters din asa zisa lista de Prieteni ai acestei persoane insa, mi- am zis sa vad daca e ceva nou pe profilul ei. Ce credeti ca am observat?!( Tin sa amintesc un lucru: nu sunt fan relatii on- line, nu apartin curentului emo si singurul motiv pentru care m- am lasat afectat de lucrurile pe care le voi mentiona in continuare este acela ca aceasta persoana inseamna foarte mult pentru mine...adica, sa- ti dai viata pentru ea, nu alta :( ) Domnisoara era " Intr- o relatie( nu stiu cu cine si putin ma intereseaza)". Desigur, ma asteptam ca asta sa se intample mai devreme sau mai tarziu. Adica, poti tu sa iubesti pana cand mori dar degeaba daca nu e reciproc. Ceea ce ma intriga e ca pe profilul ei scria ca aceasta schimbare a starii civile, cum s- ar zice, a avut loc cu 22 de ore in urma( si tinand cont ca m- am uitat la 6 dimineata la acest lucru, el a avut loc pe data de...surpriza, 31 Decembrie 2011).

Intr- adevar, eu am ajuns la inceputul sfarsitului. Sau, cel putin, al sfarsitului sentimental sau mental( ca tre' sa fii nebun ca sa poti sa tii asa mult la cineva atit de mult timp si, aparent, sa tii in continuare la acea persoana, chiar dupa ce ai aflat ca inima ei, si sunt sigur ca nu doar atit, apartine altuia).

Probabil, am scris destule prostii in aceasta postare, caci sunt destul de melancolic si obosit la aceasta ora, asa ca voi incheia cu aceasta mentiune: mai am nevoie de dovezi ca sa demonstrez ca, in ceea ce priveste dragostea si relatiile, sunt oarecum blestemat?!