Din punct de vedere emoţional, sentimental, sunt un masochist. Staţi calmi, nu sunt un "emo", sau cum li se-o mai zice astăzi. Trec doar printr-o fază mai proastă, numită viaţă socială.
Îmi plac pozele alea dramatice, cu oameni spânzuraţi. Nu am nicio intenţie să mă sinucid, ar fi prea uşor, dar, dacă aş face-o, cred că aş încerca o supradoză de pastile. Simplu, fără durere. Sau, poate să mă spânzur în pod? Nu, nu în pod, că nu e destul de înalt. Mai degrabă, deasupra gurii beciului.
Mi-au prelungit contractul la muncă. Nimic rău aici, încă... Mi-am anunţat prietenii că vreau să ieşim să dau de băut. În acest cerc, al celor mai buni prieteni ai mei, se află şi fosta mea (prietenă). Stabilisem să ne vedem cu toţii la ora 5 undeva. Am ajuns primul, pentru că stau cel mai aproape de locul ăla. Am început să-i sun, să văd pe unde sunt fiecare. Am sunat-o pe ea prima (tipic mie, îndrăgostit chiar şi atunci când nu ar trebui). Mi-a zis că o să întârzie puţin şi mi-a zis că o să vină cu un prieten şi m-a întrebat dacă e ok. Eram mult prea fericit că mai ies şi eu afară din casă şi nu voiam să supăr pe nimeni (ca deobicei), aşa că i-am zis că nu mă deranjează.
Uşor-uşor, unul câte unul, îşi fac apariţia cu toţii. Apare şi ea, ţinându-se de mână cu acel prieten (amintirea nr. 1). Mi-am dat seama în acel moment că sunt împreună. Ea nu obişnuieşte să se lase atinsă de nimeni, decât dacă persoana respectivă e foarte importantă pentru ea. În fine, nu aveam de gând să fiu un hater. Eu ieşisem să mă simt bine, şi voiam ca şi ceilalţi să se simtă bine. Iar acest tip părea de treabă, aşa că nu aveam niciun motiv plauzibil ca să mă comport ca un idiot.
Mergem să ne plimbăm puţin şi coborâm pe faleză. Ei merg la fel, ţinându-se de mână, şi, uneori, se mai şi pupă (amintirea nr. 2). Mergem la un restaurant de pe faleză (amintirea nr. 3), unde eu am multe amintiri frumoase. La sfârşit, mă ofer să achit eu nota, aşa cum am promis. Tipul scoate partea sa de bani şi mi-i oferă. L-am refuzat, apoi a refuzat el să-i fac cinste. I-am luat banii, până la urmă. A zis că o să accepte cinstea data viitoare. Mă întreb dacă ştia că eu sunt fostul ei, şi de aia nu a acceptat să-i fac cinste. Ar fi fost un gest foarte urât şi umilitor din partea lui, dacă ar fi ştiut, părerea mea.
În fine, ca să nu mai lungesc acest text plictisitor, concluzia acestui articol este că eu mă simţeam ca un rahat, pentru că fosta mea prietenă, pe care încă o iubesc (din păcate), stătea lângă mine, într-un local în care am amintiri frumoase, cele mai frumoase fiind cu ea, desigur, şi se săruta cu altul. Am încercat să nu arăt că mă simt naşpa şi sper să fi reuşit. Nu merită alţii să se simtă aiurea din cauza mea. În plus, e doar vina mea că încă o mai iubesc.
Nu sunt gelos din fire, şi am jurat că n-o să fiu niciodată. Tipul pare de treabă, şi sper că o face fericită şi că n-o să o rănească vreodată (pentru că altfel o să-i crap ţeasta). Merită să fie fericită, nu vreau să mă bag între ei. Regret doar că, atunci când ea a spus că vrea să ne despărţim, eu am fost de acord (amintirea nr. 4), pentru că nu voiam să mă cert. Trebuia să spun "Nu.", aşa cum trebuia să mă opun multor altor lucruri din viaţa mea. Nu sunt posesiv, dar ar fi trebuit s-o "leg de mine" şi să n-o las să plece. Acum e prea târziu pentru asta.
