Pentru ca...rima

Fa- ma, Doamne, orb sa nu ma doara ochii atunci cand o privesc.

Fa- ma, Doamne, mut sa n- o mai enervez atunci cand ii vorbesc.

Si ajuta- ma, Doamne, sa- i spun ca o iubesc

Pentru ca fara ea eu nu pot sa traiesc.

Ori, ia- ma sus, la Tine

Sa pot s- o vad mereu

Caci stii ca nu mi- e bine

Atunci cand sunt doar eu.

Sau ineaca- ma- n mare

Sa- i aud glasu- n vant.

Ori arunca- ma- n Soare

Caci sufletul mi- e frant.

Sau da- mi mii de blesteme,

Ori zeci de crunte soarte,

Caci viata fara ea

Nu- i viata, ci e moarte.

Pentru amuzament pe Facebook

Se stie ca pe Facebook circula multe poze. Si multe dintre aceste poze sunt ale unor fete dragute. Si fiecare incearca sa fie cat mai original atunci cand lasa un comentariu. Am creat si eu acest gif tocmai pentru a-l folosi atunci cand vreau sa fiu original. Il poate folosi oricine are nevoie de el. Cam atit despre asta. In rest, distractie placuta!

Povesti mici pentru pitici

  Cui ii plac povestile? Mie sigur imi plac. Si nici nu imi amintesc cand am citit ultima data o poveste. Cred ca aveam vreo 9 sau 10 ani. Oricum, a fost acum mult timp. Si acum nu as mai putea citi, pentru ca sunt...matur (bleah!). Ma rog, le pot citi si acuma insa as fi probabil criticat pentru asta. Si chiar daca nu imi pasa de critici, prefer sa evit a le atrage atentia. Dar, doar pentru ca nu le citesc, nu inseamna ca nu le pot scrie. In fine, mai jos, am scris o poveste scurta, pe care o poate citi ORICINE, indiferent de gradul de maturitate. Sper sa va placa. Povestea incepe cam asa:

  Cica era odata un rege. Si regele asta avea o fata care, bineinteles, era printesa. Iar aceasta printesa era cea mai frumoasa fata din tot regatul. Defapt, era cea mai frumoasa fata din toata lumea. De aceea, tatal sau o tinuse inchisa in castel pana cand venise momentul ca ea sa se marite, ca sa nu fie furata de vreun fecior nazdravan, sau de vreun capcaun sau zmeu. Deci, printesa trebuia sa se marite. Si ca orice printesa, avea multi pretendenti. Venisera printi, lorzi si alti nobili si fii de nobili din toata lumea. Cu totii voiau sa ii ceara mana frumoasei printese insa regele ii avertiza: " Va previn acum, ca sa nu spuneti ca nu v-am spus, mai tarziu: doar unul dintre voi va fi ales si daca acela nu se va dovedi a fi vrednic de iubirea fiicei mele, va fi trimis acasa, dar fara cap." Si asta nu era tot. Fiecare pretendent trebuia sa spuna in scris, cat mai frumos posibil, de ce o iubeste pe printesa. Pentru printesa era foarte obositor sa stea si sa-i vada si sa-i asculte pe toti insa, frumoasa si puternica cum era, a rabdat pana a fost ales un print. Acesta era si el foarte frumos. Si avea straie din aur si o sabie incrustata cu diamante. Regele fu tare multumit cand vazu cat de bogat e ginerele sau. Dar printesa nu se lasa pacalita de aceste bogatii si avea de gand sa-l testeze, sa vada cat de mult o iubeste.
- Sa stii ca nu vei putea sa te insori cu mine pana nu vei trece testele la care am sa te supun, ii spuse ea printului.
- Bineinteles. Dar fii sigura ca le voi trece. Sunt cel mai frumos si cel mai bogat, puternic si curajos om din lume. Nimic nu ma poate opri sa te iau de nevasta, spuse printul.
  Iar, in noaptea aceea, printesa ii spuse printului: "Asteapta-ma in pat deoarece eu voi intarzia putin pentru ca vreau sa imi perii parul." Printul facu intocmai cum ii spuse printesa. Apoi, printesa veni alaturi de el in pat si se culcara.
  Nu trecu nici macar un ceas ca se trezira cu un capcaun in camera. Acesta voia sa o fure pe printesa. Insa, printul scoase palosul sau de aur incrustat cu diamante si se lupta cu capcaunul si il izgoni. Apoi, in noaptea urmatoare, printesa ii spuse: " Ai fost foarte curajos. Iti multumesc pentru ca m-ai salvat. Insa, mai ai de trecut un test in aceasta noapte.". " Bine. Il voi trece si pe acesta si apoi vei deveni sotia mea!", spuse printul, plin de incredere.
  Se facu noapte si printesa ii spuse iarasi ca va intarzia putin pentru ca isi va peria parul. Apoi, intra in camera, acoperita de un voal si stinse toate lumanarile. Se aseza in pat, langa print, si incepu sa il sarute. El o refuza, intai, rugand- o sa-si descopere fata. Cand fata isi dadu jos voalul, printul vazu ca cea de langa el nu este printesa, ci alta fata. Intai vru sa o goneasca insa ea ii spuse ca aceasta intamplare face parte din test si ca printesa nu se va mai intoarce in camera pana spre dimineata. Printul fu atras de frumusetea fetei si ii cazu in plasa si se culcara impreuna. In tot acest timp, printesa ii veghea de dupa o cortina dintr-un colt al camerei.
- Deci de-asta-mi esti, spuse ea, incet, ca sa nu fie auzita.
  In ziua urmatoare, printul fu chemat in sala tronului. Acolo il asteptau printesa, regele si garzile palatului. Printesa ii spuse tatalui ei tot ce se intamplase in noaptea de dinainte in camera ei. Regele, auzind aceste lucruri, se facu rosu de furie. Apoi, facu un semn din mana si in sala aparu calaul regal. Printul se sperie, se ruga de printesa sa il ierte, ii spuse regelui ca ii va oferi o avere mare daca il va lasa sa traiasca. Asa ca, printul fu trimis acasa, dar fara cap.
  Regele trimise apoi soli in toata lumea, ca sa stie toti ca mana fiicei sale este iar disponibila. De data aceasta, venira de doua ori mai multi pretendenti. Si iarasi, fusese ales numai unul. Acest print era inalt si puternic. Si avea straie din cea mai frumoasa piele. Regelui ii placu de el. Printesa, insa, trebuia sa il testeze. Asa ca, in acea noapte, capcaunul isi facu din nou aparitia. Si oricat de puternic ar fi fost printul, capcaunul era de zece ori mai puternic. Cand vazu ca nu il poate invinge, printul ii oferi capcaunului un cufar plin de haine din piele, haine frumoase si scumpe. Capcaunul fu multumit si pleca. Apoi, in seara urmatoare, slujnica printesei incerca sa-l cucereasca si pe acest print. Printul o refuza, la inceput. Insa, dupa mai multe incercari, slujnica il cuceri. Acesta fu atras de corpul si miscarile ei unduitoare. Ceea ce a urmat, cred ca va puteti imagina si singuri. Bineinteles ca printul acesta a avut aceeasi soarta ca cel de dinaintea sa.
  Din nou, regele trimise soli in toata lumea. De aceasta data, venisera de trei ori mai multi pretendenti ca prima data. Toti scrisesera niste lucruri foarte frumoase despre printesa insa doar unul fusese ales. Cand vazu regele cine a scris acele lucruri minunate, isi freca ochii deoarece nu ii venea sa creada. De data aceasta, cel care fusese ales era un tanar mai modest. Nu avea haine din piele si nici din fir de aur. Nu avea nestemate incrustate nicaieri. Nu era nici foarte inalt si nici nu era mai atragator decat cei de dinaintea sa. Si nici nu parea a fi foarte puternic. Insa, printesa a decis ca merita si el o sansa.
  Noaptea se asternu si capcaunul veni iarasi in camera printesei. Cand vazu cu cine trebuia sa se lupte, izbucni in ras.
- Ce- i cu tine, prapaditule?, spuse capcaunul. Crezi ca vei putea tu sa ma opresti sa o rapesc pe printesa? Daca iti dau un pumn, te fac una cu pamantul.
  Raspunsul printului veni imediat:
- Poate ca nu voi reusi sa te inving in lupta, insa tot voi incerca. Voi lupta pana la moarte, daca va fi nevoie.
  Si asa se si intampla. Se luptara. Insa  lupta tinu putin tare. Capcaunul il lovi pe baiat o singura data si il puse la pamant. Apoi, se indrepta spre patul in care statea printesa. Dar, chiar inainte sa apuce sa puna mana pe ea, se impiedica de ceva. Baiatul il apuca de un picior si ii spuse:
- Stai! Nu o lua pe printesa! Ia-ma pe mine in locul ei. Voi fi servitorul tau si te voi sluji pana la moarte. Iar daca nu iti va placea cum te voi servi, vei putea sa ma omori daca vei dori. Poti face asta chiar acum, numai sa o lasi in pace pe printesa.
  La auzul acestor vorbe, capcaunul spuse:
- Bine, prapaditule. Voi veni peste doua nopti ca sa te iau ca servitor. Si pleca.
  In noaptea urmatoare, servitoarea incerca sa il cucereasca pe baiat. Insa, el o refuza si o astepta pe printesa.
  Se facu dimineata si baiatul fu chemat in sala tronului. Aici, printesa il intreba:
- De ce mi-ai inselat increderea? De ce te-ai culcat cu servitoarea?
- Nu am facut asa ceva. Si oricine iti spune acest lucru te minte, printesa, spuse baiatul.
- Nu te cred. Jura-te pe ce ai mai scump ca nu m-ai tradat!
- Ma jur, printesa. Ma jur pe iubirea mea pentru tine, spuse el.
- Haha, asta e tot ce ai mai scump? Se vede ca nu tii la mine. Trebuia sa te juri pe viata ta, nenorocitule! striga printesa.
- As fi facut asta, printesa, insa nu uita ca viata mea nu imi mai apartine. Nu uita ca in aceasta noapte va veni capcaunul sa ma ia si e posibil sa ma omoare. Dar, nu sunt suparat, deoarece stiu ca asa te va lasa pe tine in pace. Asa ca, singurul lucru pe care il mai pot pierde este iubirea mea pentru tine.
  Printesei ii curgeau acum lacrimi. Se ridica de pe tron si ii sari in brate baiatului.
- Nu ai doar asta. Viata ta iti apartine doar tie. Capcaunul acela era tatal meu deghizat. Iar pe servitoare am pus-o eu sa incerce sa te cucereasca. Dar tu mi-ai fost credincios si ti-ai fi dat si viata pentru mine. Ai trecut toate testele la care te-am supus. Daca mai doresti, iti voi deveni nevasta, spuse printesa.

  Sfarsitul cred ca il stiti si voi. As putea sa va spun ca nunta lor a durat zile intregi si ca s-a dansat si mancat mult. Dar, cred ca am lungit povestea asta deja mai mult decat mi-am propus. Si, ca sa incheiem intr-un mod corespunzator, voi spune urmatoarele: si- am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.

Prostia omeneasca - Part 2

  Cred ca majoritatea sunteti la curent cu rezultatul finalei de la Roland Garros de astazi. Din pacate, romanca noastra, Simona Halep, nu a iesit castigatoare. Insa, tot o iubim si o respectam. Ceea ce nu pot spune si despre unele persoane, unele scursuri ale societatii, care nu stiu decat sa critice, si sa denigreze, asa cum am spus si in prima parte a acestei postari. De ce am creat o parte a doua? Pai, voiam sa va povestesc ce s-a mai intamplat in legatura cu "anti-patriotismul" unui anumit blogger. Asa cum ma asteptam, el a simtit nevoia sa isi expuna opinia lui de rahat mic si fara creier. Ce motivatie avea el: "De ce sa o respect pe Simona Halep? Cui ii pasa de performanta ei? Ce a facut ea pentru mine?". Pai, ba, baiatule, te-ai nascut tu buricul pamantului si nu stiu eu? De cand trebuie sa faca cineva ceva pentru tine? Ma rog, defapt, eu as face ceva pentru tine. Te-as trimite pe tine, si pe cei ca tine, la dracu-n praznic, pentru ca tot nu va iubiti tara. Desigur, acum nu spun sa fim niste patrioti extremisti. Dar, nici asa, sa ne batem joc de toti oamenii care chiar fac ceva pentru noi. Sa observati, va rog, ca am spus "noi", si nu "eu" sau "tu", "el", "ea", "Marcel", "Ana" etc. Din fericire, traim intr-o tara democrata, si avem dreptul de a ne exprima opiniile. Doar ca unii ar trebui sa-si tina opiniile pentru ei. Oricum, un alt utilizator al site-ului de socializare pe care idiotul acela isi expune parerile anti-patriote a incercat sa ii spuna ca ceea ce face el nu e tocmai corect. Dar, din pacate, cu prostul nu te poti contrazice. In fine, nu veti mai auzi nimic despre acel blogger pentru ca m-am decis sa nu ii mai urmaresc activitatea. In rest, nu mai am nimic de spus decat bravo, Simona Halep! Esti o campioana adevarata, indiferent de rezultatul de azi. Suntem mandri de tine si multumim ca ne reprezinti!

Ce facem cand suntem gelosi?

  Vi s-a intamplat vreodata sa va placa de o fata si prietenul vostru cel mai bun sa ajunga sa aiba o relatie cu ea? Chiar daca nu, sunt sigur ca acest lucru v-ar face sa deveniti foarte gelosi pe ei. Ei bine, nu trebuie sa va simtiti vinovati daca sunteti vreodata gelosi pe cineva. Gelozia nu este altceva decat o dovada de atractie fata de cineva. Poate ca acest cuvant, "atractie", nu suna la fel de frumos ca "dragoste", sau "iubire", dar nimeni nu a spus ca trebuie sa fie. Pana la urma, ce e dragostea daca nu doar un fel de atractie fata de cineva?

  Gelozia nu e un sentiment spontan. O persoana nu poate FI geloasa. DEVII gelos in functie de imprejurari. Esti gelos pe tipul care primeste toata atentia fetei pe care o placi. Esti gelos pe ala care danseaza sau canta mai bine ca tine, doar pentru faptul ca tu nu consideri aceste lucruri a fi importante si nu ti-ai facut niciodata timp pentru ele insa ei ii plac aceste chestii. Ei bine, gelozia nu poate fi controlata. Si nici nu exista vreun "remediu" contra ei. Cand simti ca te apuca gelozia, ignor-o. Nu e garantat ca va functiona, sau ca vei reusi sa faci acest lucru, dar e mai bine decat sa faci greseala de a strica tot intre tine si ea din cauza unui sentiment stupid ca gelozia. Pana la urma, daca pentru ea e mai important sa te faca pe tine gelos decat sa aiba grija sa evite acest lucru, atunci nu prea merita sa fii cu ea. Aceste "teste" la care va supun unele persoane sunt ca niste jocuri de alea tampite din copilarie, ca ala cand tii mana deasupra focului de la lumanare ca sa vezi cat poti sa o tii pana te frigi.

  Deci, ce facem cand suntem gelosi? Nimic. Daca ai "norocul" de a fi intr-o relatie, cea mai buna solutie e sa ai o discutie sincera cu partenera. Dar, daca nu, ignori totul, pur si simplu. Daca tii asa de mult la o persoana incat sa devii gelos pe altii, desi intre tine si ea sunt sanse foarte mici sa existe vreodata ceva, atunci trebuie sa iti pese de ce isi doreste acea persoana. Iar daca tu crezi sau stii ca e pe punctul de a face o greseala, las-o sa o faca. E decizia ei si tot ea va suporta consecintele. Orice ai face, nu incerca sa pui piedici cuiva, pentru ca nu vei reusi. Daca persoana pe care o placi e atrasa de altcineva decat de tine, nu vei putea sa opresti acest lucru. Ar fi ca si cum ai incerca sa iei toata apa din mare cu o cana. Asa ca, daca tot nu poti controla ceea ce se intampla, nu are niciun rost sa incerci sa faci acest lucru.

  Concluzia: ca sa scapi de gelozie, baga-ti p...icioarele. Pentru ca daca cineva e fixat pe ideea ca nu te place, si nu il/o atragi in niciun fel, nici macar nu are rost sa incerci sa ai o relatie cu acea persoana. Iar daca nu poti avea o relatie, nu trebuie sa iti pese de cine ii place.

Prostia omeneasca...

  Am vazut recent o postare ciudata pe Facebook. Era ceva de genul "De ce iti place de X?" (a se intelege ca X-ul respectiv e o persoana importanta, care chiar a facut ceva pentru tara asta). Trebuie sa mentionez ca am fost foarte indignat de comentariile aferente acelei postari. Desigur, stiam la ce sa ma astept, deoarece persoana care a postat intrebarea de mai sus are o istorie in a denigra oamenii de valoare ai tarii. Defapt, ce sa mai evitam subiectul? Persoana care postase intrebarea este tot un blogger. Si, nu am creat aceasta postare din gelozie, sau din razbunare. Chiar nu sunt interesat de asa ceva. Nu vad ce as avea de castigat din asta. Ideea e ca m-am cam saturat de stirile de scandal, mai ales cand fac referire la un om de valoare. Blogger-ul mentionat mai sus, dupa cum am spus, are o istorie in ceea ce priveste aceste postari de scandal. Ceea ce ma deranjeaza insa este faptul ca incearca uneori sa defaimeze tot ce inseamna valoare in aceasta tara. Si, am mai vazut astfel de persoane.

  Domnilor si doamnelor scandalagii, va adresez urmatoarea intrebare: cine sunteti voi sa criticati valorile acestei tari? Vreti sa criticati si sa defaimati pe cineva? Sunt destui corupti si destule vedete esuate in aceasta tara. Puteti sa va legati cat doriti de toate acele persoane. Dar sa nu indrazniti sa va legati de cei care isi iubesc tara si muncesc pentru ea. Nu va legati de atletii nostri, de gimnastii nostri, de aceia care chiar sunt dedicati ocupatiei lor. Si pastrati-va opiniile de scandalagii pentru voi. Nu cred ca e careva interesat sa afle parerea voastra gresita, pentru ca e gresita, despre putinele persoane patriote care mai incearca sa schimbe ceva in tara asta. Ca sa il parafrazez pe un prieten de-al meu,  imi place ca atunci cand sportivii nostri pierd o competitie, nimeni nu zice nimic. Serios, chiar imi place. Respect acest lucru pentru ca, pana la urma, tacerea e de aur. Adica, decat sa isi deschida gura anumite persoane de mai sus si sa ii huleasca, mai bine sa taca. Insa, de ce le place unora sa critice atunci cand un atlet, sau o jucatoare de tenis, sau orice alta persoana de valoare castiga vreun premiu sau vreo competitie? De altfel, domnilor si doamnelor scandalagii, va dati mari patrioti. Ori pentru voi a fi patriot inseamna a denigra valorile tarii? Ei bine, tocmai din cauza celor ca voi, cei cu mentalitatea lor anti-patriota, se duce tara asta de rapa. Probabil cei ca voi, in eventualitatea invadarii tarii de catre o alta natiune, ar sta calmi, intinsi in pat, gandindu-se ca ne-ar fi mai bine daca am fi subjugati de o alta natiune. Pana la urma, mai rau ca acuma nu ar putea fi, nu?

   In fine, nici eu nu stiu ce am vrut sa spun si sa demonstrez aici. Sunt destul de obosit in acest moment, asa ca voi incheia aceasta postare. Pana la urma, stiti vorba aia: "Nu te pune cu prostul ca te coboara la nivelul sau si te bate cu experienta.".

Reţetă simplă pentru pofticioşi: Banane cu ciocolată şi iaurt

   

   E primăvară, anotimpul fructelor. Mă apucase pofta să mănânc nişte fructe proaspete. Din păcate, tot ce aveam prin casă erau două banane. Aşa că, m-am decis să îmi prepar un mic desert delicios. O să vă spun şi vouă, mai jos, ce şi cum am folosit.

Ingrediente:

1 banană coaptă (nu verde)

1 cutie de iaurt natur Activia (140 g)

cremă de ciocolată (eu am folosit cremă de ciocolată cu aromă de alune)

1 linguriţă de cremă de mocca (sau, orice altă cremă de ciocolată mai amăruie, după gust)

Mod de preparare:

   Acest desert este foarte uşor de preparat şi poate fi făcut în doar câteva minute. Se taie banana felii. Se pot adăuga şi alte fructe, în funcţie de preferinţă. E de preferat să folosiţi un bol deoarece cremele se amestecă mai uşor aşa. Se pun feliile de banană în bol. Se adaugă câte o linguriţă de iaurt în diferite părţi ale bolului. Acest lucru vă va ajuta la următorul pas. Se amestecă pentru a acoperi bine feliile de banană. Se adaugă o linguriţă sau două de cremă de ciocolată, după gust. Se amestecă până ciocolata şi iaurtul formează o cremă cât de cât omogenă. Se repetă procesul folosind crema de ciocolată amăruie (sau mocca). Felicitări! Desertul e gata. Poftă bună!